作曲 : Agathodaimon, Vlad
Cind lumen se preschinba-ntr-o umela-nchisoare 
In care-n van speranta, bist lilac se zbate 
Lovindu-se de ziduri, cu-aripi sovattore 
Si dind mereu cu capu-n tavanele surpate 
Deodata, minioase, prind clopate sa sara 
Si catre urla-ngrozitoare 
Lungi si nesfirsite convoaie mortuare 
Incet si fara muzici prin suflet trec mereu... 
M-ati sfintit cu roua suferintii 
Si mi-ati pus venin in singe 
Iar speranta-nvinsa plinge 
Ca sufletul meu 
Si muta-i-gura-dulce a altor vremi 
Cind trimpul creste-n urma mea 
Iar eu ma-ntunec! 
E-o ora grea si mare 
Aripile-mi negre in ceruri se-ntind 
Astfel lume amuteste la-niunecari solare 
Astfel lume amuteste vulcane cind s-aprind... 
Cind prin a vietii visuri ostiri de nori apar 
A mortu umbra slaba cu coasa si topor 
Taceti cumtac in spaima, crestinii din popor 
Cind evul asfinteste si dumnezeii mor! 
Se mistuie-n moarte si durere 
Vapaia care-n mine a stralucit 
Ciudata intristare ce creste ca sie marea 
Pe-un tarm stincos, pustiu... 
Peste flacari, peste fumuri, pe cadavre descarnate 
Pe cimpii deserte, pe altare profanate 
Vino, s-asezi pe ele tronul tau de oseminte 
Inalta-te in culinea fumegindelor morminte! 
Caci eu nu ma las unrobit de tine, 
Crestine!